Tănase: Încercarea PSRM de a demite un judecător CC nu este fără precedent!

Încercarea PSRM de a demite judecătorul Curții Constituționale (CC) Domnica Manole nu este fără precedent, așa cum susține președintele Maia Sandu. Un caz similar a fost în 2013, când la cârma țării era Guvernul Leancă, din care făcea parte și actualul șef al statului. Despre aceasta ex-președintele CC, Alexandru Tănase, a scris pe blogul său.

Într-o altă zi de vineri, la 3 mai 2013, în ajun de Paște, la fel pe neprins de veste și neașteptat de nimeni, Parlamentul a adoptat în regim fulger Legea nr. 109 pentru modificarea și completarea Legii cu privire la Curtea Constituțională și la Codul jurisdicției constituționale. Esența acestor modificări consta în dreptul Parlamentului de a ridica mandatele judecătorilor constituționali (chiar și a celor care au fost desemnați de alte autorități – Guvern, CSM) pe motiv de „pierdere a încrederii”.

Parlamentul a votat în aceeași zi legea în doua lecturi. Monitorul Oficial a primit indicații de la Guvern să fie gata pentru emiterea unei ediții speciale, fiind în așteptarea textului final promulgat de Președinte, care urma să fie publicat în aceeași zi. Sâmbătă, în ajun de Paști, era planificată o ședință de urgență a Parlamentului unde urma să fie adopte hotărârea de revocare a judecătorilor, iar MAI deja avea planul de preluare a controlului asupra edificiului CCM.
Planul n-a funcționat din doua motive: a) reacția externă și b) refuzul neașteptat al președintelui Timofte de a promulga această lege”
, își amintește Tănase.

Constituționalistul spune că atunci, în 2013, situația era mult mai alarmantă, iar reacțiile oficialilor europeni erau mult mai dure.

„Imediat după votarea proiectului în prima lectură (!), Președintele Comisiei de la Veneția, Dl Gianni Buquicchio, a venit cu reacție foarte dură față de acest atac la Curtea Constituțională. La distanță de o oră, după votarea legii în a doua lectură, a urmat veacția Vicepreședintelui Comisiei Europene, dnei Catherine Ashton și Comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle, care au cerut imperativ ca acest proiect să nu fie promovat.

În discuția telefonica cu ex-premierul de la acea vreme, dl I. Leanca, Dl. Štefan Füle a lăsat clar să se înțeleagă că punerea în aplicare a acestui proiect va însemna blocarea negocierii acordului de asociere între Moldova și UE. În a doua jumătate a aceleiași zilei, a urmat reacția Secretarul General al Consiliului Europei, dl Thorbjørn Jagland.

A doua zi, sâmbătă a urmat reacția la fel de dură a Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, dl Jean-Claude Mignon, iar la 8 mai 2013, Curtea Constituțională a României, (la fel ca și în 2021) a venit in sprijinul Curții Constituționale din Moldova”, scrie Tănase.

Datorită presiunilor externe, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofte, a refuzat promulgarea Legii și a restituit-o Parlamentului pentru reexaminare, iar mai târziu inițiativa a fost declarată neconstituțională de către CCM.

„Marii „absenți din peisajul” protestatar ale acelor timpuri au fost „directorii de conștiință socială” a timpurilor noastre – brava noastră societate civilă! Tăcerea acestora se explica în mare parte prin „relația specială” pe care o aveau cu puterea de la acea vreme și cu granturile de milioane, injectate aiurea pentru producerea a tone de maculatură – a sute de planuri, strategii, concepții etc., pe care nimeni nu le-a citit și de care nu-și mai amintește nimeni astăzi.

Așa deci, revenind la afirmațiile dnei Președintă că am asistat la „un atac fără precedent la ordinea constituțională”. Precedentul a existat și spre deosebire de aventura socialiștilor, pericolele erau mult mai reale, iar reacțiile externe au fost mult mai dure de cât in 2021. Dna președintă Sandu, la acea vreme era membru de guvern și cel mai probabil ține minte bine acest trist episod din istoria țării pe care o astăzi conduce”, conchide Tănase.