Chişinău
3C
Cer senin
Umiditate: 75%
Vânt: 13km/h South
Presiunea: 1011

Am fost momeală pentru traficanții de carne vie

sursa foto: google

Contează mai puțin numele meu adevărat. Important e să știi că am 25 de ani, sînt femeie și vreme de trei zile am jucat rolul unei gâsculițe naive, gata să pice în plasa traficanților de sclave sexuale. Nu pentru că mi-am descoperit un hobby extrem - și extrem de riscant, dacă ținem cont că nenorociții ăia care scot tipe la produs prin Cipru nu se dau înapoi să îi bage cuțitul în carotidă unei fete incomode. Mi-am riscat viața ca să îi ajut pe anchetatorii Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane să bage la pușcărie o șleahtă de nenorociți care au transformat zeci de moldovence și de ucrainence în păpuși drogate, chinuite, bătute, înfometate și ținute sub teroare ca să le satisfacă plăcerile perverse ale corporatiștilor și bancherilor occidentali. Modelul ăla de ticăloși care la ei acasă se dau drept stâlpi ai societății, dar care în vacanță se transformă în clienții perfecți pentru turismul sexual. Genul de cârnați pe care îi detest sincer și pe care m-am oferit voluntar să îi bag la dubă, din convingere. O fi din cauză că sînt o creștină practicantă și am alergie la nedreptate.

Scena întâi - cum am fost agățată de o femeie pe internet

Era într-o zi de luni, pe la 10 dimineața, când mi-am intrat în rolul de momeală pentru proxeneții internaționali care recrutează moldovence crescute cu telenovele indiene în Telenești sau în Rezina și cărora patria scumpă le așterne în cale un glorios viitor de vânzătoare la o gheretă ermetică din fața Gării Centrale, cu o ușiță cât vizeta unui T-34. Ele reprezintă genul cel mai ușor de ademenit cu un ipotetic teanc de dolari care le-ar aștepta într-o cutiuță de catifea, la capătul unei luni de muncă în cea mai disputată insulă a Mediteranei, unde le este pregătită o dubioasă carieră împachetată ambiguu sub eufemismul de "dansatoare în cluburi de noapte". Orice femeie cu o picătură de educație miroase de la o poștă ce capcană se ascunde în spatele unei asemenea promisiuni, dar balta Moldovei are destule plătici fără creier, care să muște cu poftă dintr-un așa cârlig și care apoi să se trezească sfârâind neputincioase în tigaie. Ați înțeles voi metafora, sper... Cam un așa soi de naivă m-am dat și eu. Credeți-mă, atunci când ești deștept, să te dai prost e mai greu decît vă imaginați.

Primisem din neant un mesaj privat de pe contul unui club de noapte din sudul Ciprului. Un mesaj promițător și atractiv pentru fetele cu vise mari, gata să-și vândă trupul și sufletul, în speranța că într-o bună zi o să se întoarcă în orașul natal la volanul unei mașini decapotabile, ca să le rupă gura fostelor colege de liceu, să le oftice pe vecinele de la bloc, să facă pe inabordabilele în cluburi și să le arate mamei că au reușit prin propriile forțe. 

Mesajul primit de la un necunoscut virtual suna așa: "Invităm tinere în vârstă de 18-30 de ani să lucreze în cel mai prestigios club de noapte din Sudul Ciprului, acolo unde activitățile distractive din cluburile de noapte sunt legale și oficiale! Fără intermediari! Muncă doar cu viză de lucru! Contract pentru 6 luni, asigurare medicală pentru întreaga perioadă de ședere. Mesele incluse și cazarea gratuită într-o stațiune balneară. Bilete de avion pentru ambele direcții. Siguranță și garanție de 100%, condiții excelente, câștiguri mari! Perfectarea vizei și a tuturor documentelor necesare, precum și achiziția biletului!" 

Preț de doar câteva secunde, în mintea mea s-au construit câteva zeci de scenarii. Dar nu despre cum aș putea să-mi vând trupul pentru un BMW, ci despre cum aș putea ajuta să-i arunc în dubă și să-i văd încărcerați pe scârboșii ce-și bat joc de surorile noastre. Am compus un răspuns fără multă logică și migăleală, ca să creadă că-s victima ideală: spuneam că vreau să iau legătura cu ei, ca să discutăm oferta. 

Spre surprinderea mea, o tipă mi-a răspuns și s-a prezentat drept Alina, iar eu am început să mă văicăresc că m-a abandonat soțul și că m-a lăsat în datorii până la tavan și că rakeții mă filează ca să stoarcă banii de la mine. Altfel spus, ori mă scot bandiții la produs cu de-a sila, ori mă apuc singură. Habar n-avea individa ce planuri îmi făcusem, de fapt, cu ea. Până atunci mi se părea de neconceput ca o femeie să se ocupe cu traficul de sclave sexuale, iar să descopăr asta m-a înverșunat și mai tare. Am tras-o de limbă ca să aflu cât mai multe despre grupare. Nu de alta, însă chiar plănuiam să le ușurez munca anchetatorilor. Încet-încet, am aflat că urmează nu doar să dansez pe bara din acel club de noapte, dar și să le prestez servicii intime borâturilor de bogătani sau speculanților jegoși și grași, familiști în poze și la ceremonii, dar care abia așteaptă să își satisfacă poftele perverse cu trupuri tinere și nevinovate.

Toate bune și frumoase pentru multe, probabil. Perspectiva de a câștiga într-o singură lună 50 de salarii minime pe economia celei mai sărmane țări europene te poate ajuta să uiți scârboșeniile pe care a trebuit să le prestezi în schimbul paralelor. Actele de lucru urmau să fie întocmite însă abia din cea de-a doua lună, mi-a dezvăluit Alina Traficanta, de la care am mai aflat și că în prima lună nu o să primesc nici o lețcaie. Urma să fiu tăvălită de perverși în primele 30 de zile doar ca să-mi plătesc drumul și documentele, așa cum un rob e pus să-și achite lanțurile. 

Tot de la ea am aflat că șefii mei sunt doi, o moldoveancă și soțul ei, un cipriot, patronul localului. Ambii păstoresc un bordel de lux, în care își desfac picioarele cu sau fără voie alte 8 compatrioate de ale noastre. Fiecare vorbă schimbată cu femeia îmi făcea sângele să clocotească prin vene, iar creierul meu o luase razna, din simpla dorință să opresc calvarul în care vor să mă bage nemernicii și în care ar fi putut nimeri orice copilă naivă din dulcea Basarabie.

Să nu credeți că vagaboanda aia versată nu m-a investigat! Alina a căutat prin teancul meu de fotografii puse on-line una mai sexy, pe care să o trimită șefului. În scurt timp, mi-a promis ea, proxenetul-șef avea să-mi dea undă verde, pentru că tipa era convinsă că sunt găinușa perfectă pentru a face ruble cu teancul. 

Aproape de ora 14, a venit răspunsul afirmativ de la Alina: îi plăcusem șefului, care a zis că arăt super și că trebuie să las un număr de contact. "Hmmm, cum să nu", îmi spuneam în gând. Iaca nu degeaba m-au trimis mama și tata să fac volei și tenis de câmp, am reușit să impresionez un pește internațional cu portofoliu serios. Vă dați seama că prin așternutul jigodiei au trecut sute și mii de căprioare, practic tipul mă complimenta grav de tot...

Alte două ore au trecut și mă ardea mâna să sun la Centrul de Combatere a Traficului de Persoane, dar mi-am înfrânat impulsul ca să mă asigur că nemernicii nu mai au scăpare. Am așteptat însă apelul lor, pe numărul de telefon pe care l-am oferit infractorilor. În fine, sună și telefonul. Inima mi s-a strâns ca la iepure și pulsul a luat-o razna. Un fior m-a luat pe șira spinării. Știam că, dacă ajung să răspund, nu mai este cale întoarsă. "Curaj fată, curaj", mi-am zis. "De azi îți demonstrezi în primul rând ție că poți mai mult decât să dai share textelor eroice din paginile editorialelor de doi bani." Am tras aer în piept și cu o voce răgușită am spus: "Alo, da, ascult..."

Mi s-au inmuiat picoarele și în acea secundă, care mi s-a părut cât un veac, parcă mi-a fugit pământul de sub picioare. Dar mi-am revenit repede, mi-am pus un zâmbet pe buze și i-am răspuns vocii de la celălalt capăt al firului. Un glas blând și liniștit de femeie, care a început să mă felicite pentru curajul de care dau dovada și să-mi promită că vom face o echipă minunată, muncind sub același acoperiș din Cipru. Femeia mi-a lăsat un număr de contact al surorii ei, care locuiește în Chișinău și care ar fi urmat să îmi perfecteze toate documentele pentru  plecare. Mi-a spus să nu am frică și să mă încred în noua mea familie care îmi dorește doar binele. După cinci minute de promisiuni care mascau intențiile lor nenorocite, am închis și am răsuflat ca după ce dai jos o povară din spate.

Încă tremuram ca varga în bătaia vântului când i-am sunat pe anchetatorii de la Centrul pentru Combaterea Traficului de Ființe Umane. Speram ca ei să preia hățurile și eu să-mi văd de viață, ca înainte. Dar nu a fost să fie, pentru că greul abia începea. Băieții buni și puternici ca Marele Zid Chinezesc m-au îndemnat să continui jocul de victimă prinsă bine în capcană și să devin mai mult decât o momeală scumpă pentru traficanți: să mă transform în agent sub acoperire. Mă simțeam deja ca într-un film de la Hollywood, însă temerile mi s-au mai rispit imediat ce am văzut că îi voi avea alături pe doi muschetari de nădejde, ce îmi vor garanta securitatea. Urma să port pe mine aparatură de interceptare și de supraveghere, tot ce trebuia era să merg mai departe în rolul de femeie naivă, nevinovată și bătută, disperată să câștige bani mulți și repede.

Scena a doua - cum se pregătește o capcană pentru femei

A doua zi dimineața, îmbrăcată în zdrențe și vechituri, m-am întâlnit din nou cu agenții care aveau să-mi asigure spatele - doi bărbați înalți și frumoși ca brazii, care au promis că vor fi mereu la doi pași în urma mea, ca să îmi fie scut. Am mers să mă cunosc cu proxenenta locală - să-i spunem Angela - ca să-i dau o copie a pașaportului meu. I-am adus însă un document expirat. Nu de alta, dar trebuia să amân plecarea cât mai mult.

Fără să pară preocupată că actul nu mai are valabilitate, a propus să trimită hârtia pe email către sora sa în Cipru, ca să-mi facă rost de viză și să-mi cumpere bilet de avion. Am mutat discuția din stradă într-un internet cafe iar individa, după aspect aflată la prima generație crescută pe asfalt, mi-a întins o fițuică pe care scria o adresă de email al bossului cipriot. Hârșită în rele, tipa n-a intrat în salonul de internet, ca să nu fie surprinsă de camerele care supravegheau incinta. A pretextat că vrea să stea afară și să fumeze. Am profitat de ocazie ca să răscolesc prin poșta electronică pusă la dispoziție și am descoperit că era doldora de acte ale unor moldovence ademenite și ele să devină prostituate. Probe care aveau să prindă bine la dosar, m-am gândit în timp ce salvam datele. Imediat ce mai-marele proxeneților a confirmat că a primit documentele, așa-zisa Angela m-a anunțat că o să am un nou pașaport biometric în doar 24 de ore. Deci avea să-mi iasă și mie ceva din afacerea asta, până la urmă. 

În drum spre serviciul care emite pașapoarte, traficanta a început să-mi facă pregătirea pentru noua carieră ce mă aștepta. Urma să-mi dea 100 de dolari din care să-mi cumpăr lenjerie intimă pentru o săptămână, să-mi pun unghii false cât mai lungi și cât mai ascuțite și să mă epilez total. Ori suntem prostituate de lux, ori ne jucăm... M-a avertizat să nu sparg toți banii, pentru că 30 de dolari o să mă coste viza atunci când ajung la destinație. Eu îmi jucam rolul de fraieră needucată, încercând din răsputeri să îmi ascund sub o mască de păpușă fără creier anii de facultate, diploma de licență și pe cea de master. Exista, în orice clipă, riscul să fiu recunoscută pe stradă de vreun prieten care să mă întrebe cum mai e viața pe la serviciu - lucram pe atunci într-o instituție de stat. Norocul însă a fost cu mine și de această dată.

Formalitățile noului pașaport au durat cam o oră, timp în care pretinsa mea salvatoare din sărăcie m-a așteptat afară. Urma să ridic documentul a doua zi după amiază și convenisem cu ea ca voi veni singură sa il iau, iar motivul a fost o nouă surpriză: proxeneta lucra și ea într-o societate de stat. Apoi, individa plănuia să mă ducă direct la aeroport. Printre detaliile călătoriei, tipa mi-a dezvăluit că are copii - un băiat și o fată la liceu, pentru care era în stare să își vândă și sufletul. A ales, în schimb, să vândă trupuri și să mutileze sufletele din familiile altora. Când ne-am despărțit în seara aia, deja ne cunoșteam ca două prietene vechi. Dar ea nu știa că o femeie care trimite în iad copiii altora ca să îndestuleze poftele unor perverși nu putea fi prietena mea. Habar n-avea ce îi pregăteam.

Fara de mustrări de conștiință și fără urmă de milă, am încheiat cea de-a doua zi de vânatoare cu declarații și detalii așezate pe zecile de foi semnate în cabinetul anchetatorului. Fusese fost o zi grea, dar ceea ce urma să se întample avea să îmi solicite încă și mai intens talentul de actriță și de psiholog. Adrenalina însă îmi transforma încet teama în dârzenie și în hotărârea de a face dreptate. Îmi aminteam că de două zile îmi neglijam familia, că îmi lăsasem deoparte rostul, doar ca să opresc rețeaua de traficanți. Închideam ochii și deja mi le imaginam pe binevoitoarele proxenete duse în cătușe, pe Angela și pe partenera ei, Alina, cea pe care trebuia să o văd la o cafea în dimineața următoare.

Scena finală - traficantele în cătușe

În cea de-a treia și din urmă zi a misiunii mele sub acoperire, l-am îmbrățișat pe soțul meu de parcă îl vedeam pentru cea din urmă oară. Sau pentru cea dintâi. Am pornit apoi voinicește să-mi duc la capăt misiunea, iar în inima mea simțeam pulsul unui războinic. Înainte de confruntarea decisivă, ofițerii de la Centrul de Combatere a Traficului de Ființe Umane m-au blindat cu tehnică de supraveghere, cu microcipuri și cu reportofon. Mă simțeam ca Bruce Willis în Armageddon - soarta unei lumi întregi parcă depindea de mine.

Angela m-a sunat înainte de întrevederea cu Alina. Și-a schimbat programul de muncă, doar ca să fie sigură că nu dispar cu noul meu pașaport. Anchetatorii îmi dăduseră ca sarcină să le aduc laolaltă pe ambele proxenete. Mi s-a tăiat răsuflarea când am dat ochii cu Alina. O făptură de cel mult 19 ani și de vreun metru șaizeci, care mă aștepta într-o cafenea întunecată din Capitală. Îmi comandase ceva de mâncare, iar eu îmi imaginam ce fel de somnifere ar fi putut să-mi presare în strachină. Emoțiile mi s-au mai risipit când au intrat în local ceilalți doi lucrători operativi care îmi asigurau spatele. Netulburată, Alina mi-a ascultat povestea lacrimogenă și apoi mi-a explicat pe îndelete ce mă așteaptă. Aparent, proxenetul-șef urma să se asigure că am toate calitățile unei prostituate de lux și avea să îmi țină un curs practic la el în așternut, vreme de câteva zile. Odată încheiat stagiul de instruire profesională, mă așteptau în medie 15 clienți pe zi sau, dacă eram cuminte și aveam noroc, puteam să-i fiu închiriată cu ziua vreunui mahăr cu lovele. 

Pe măsură ce Alina intra în mai multe detalii, inima mi se umplea cu venin, iar odată cu asta creștea dorința mea de a le stârpi din rădăcină gruparea criminală. Se apropia ora 16, iar eu ar fi trebuit să-mi ridic pașaportul. Alina insista să meargă cu mine la ghișeu, așa că am luat-o de braț și am pornit ca două foste colege de liceu la plimbare. Mi-a spus că fusese recrutată și ea de Angela, în urmă cu numai două luni. Ambele m-au așteptat vreme de un ceas să iau documentul, pe care Angela mi l-a confiscat îndată. Vorba era să mi-l dea la aeroport, înainte de decolare, iar în orele care mai rămăseseră până la zbor Alina ar fi trebuit să mă ducă la un control ginecologic. 

N-a mai fost așa, pentru că imediat agenții operativi au intervenit și le-au încătușat pe cele două proxenete. Munca mea dăduse roade, anchetatorii aveau destule probe ca să demonstreze în instanță vinovăția lor. Cu suspectele legate, ofițerii s-au făcut nevăzuți și eu încă nu reușeam să procesez ideea că mă pot întoarce la viața mea de până în urmă cu trei zile. 

Le-am mai auzit pe traficantele arestate bocind și implorând milă în camerele de interogatoriu. Vaietele lor de vipere prinse în laț treceau prin perete. După ora 20, anchetatorii au terminat cu depoziția mea și m-au lăsat să plec acasă. L-am găsit pe soțul meu așteptând ca pe ace, dar convins că aveam să răzbesc. I-am căzut în brațe și am răsuflat ușurată, mi-am dat jos masca de război și am redevenit ființa gingașă, care-și încredințează trupul și sufletul în brațele unui bărbat. 

Cu anchetatorul și cu procurorul m-am revăzut încă de vreo câteva ori, iar viața mea a revenit la rutina prăfuită a unui cetățean cinstit care se mulțumește cu banii câștigați prin muncă, într-o țară săracă, dar frumoasă. Ceva s-a schimbat, totuși. Cele trei zile în care am fost momeală pentru infractori internaționali mi-au arătat că traficul cu femei nevinovate poate fi stăvilit și că totul depinde de oamenii onești să îi arunce pe nemernici după gratii. Am învățat că, dacă știu să încui frica în sertar și lupt pentru dreptate, voi putea să am la sfârșitul bătăliei zâmbetul curat al unui prunc ce doarme liniștit la pieptul mamei sale.

Relatarea de mai sus este 100% autentică și a fost consemnată de redacția today.md sub protecția anonimatului. 


Chișinău, Republica Moldova
Miron Costin 13/7

Telefon: +373 060903311

Email: [email protected]

Click Me

Contact

Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Today.md.