Acuzații grave și probleme la marile ONG-uri

0
70

Amnesty International suportă consecințele unui mediu de lucru “toxic”. Însă Amnesty nu este un caz izolat. Cum funcționează angajamentul umanitar și condițiile de muncă neadecvate?

O organizație care luptă pentru mai bine în lume a ajuns în atenția presei. Din nou. Anul acesta s-a aflat că la conducerea Amnesty International au loc modificări. Secretarul general al organizației, Kumi Naidoo, a anunțat că cinci din cei șapte membri ai Direcției Generale se vor retrage. La baza deciziei stă o analiză independentă, comandată de către organizația pentru drepturile omului cu sediul la Londra, după ce doi angajați s-au sinucis în ultimul an. 

În mai 2018 un angajat cu experiență în cadrul organizației s-a sinucis la biroul Amnesty din Paris. În scrisoarea de adio, bărbatul făcea referire la presiuni insuportabile la locul de muncă. Câteva săptămâni mai târziu, o angajată tânără, de la biroul din Geneva, și-a pus capăt zilelor. Secretarul general Kumi Naidoo a anunțat consecințe încă din luna februarie a acestui an, înaintea publicării raportului.

În document se vorbește despre un climat de lucru „toxic“, despre stres, neîncredere, „strategii de conducere bazate pe mobbing și umilire în public a angajaților“, stimă scăzută și o dinamică „noi contra ei“ între management și restul personalului. Angajații chestionați au mai relatat despre abuzuri și discriminare. Aproape 40% din cele 475 de persoane intervievate susțin că au ajuns să sufere de afecțiuni psihice sau fizice în urma activității lor în cadrul organizației. Eforturile Amnesty International de îmbunătățire a condițiilor pentru angajați au fost „ad-hoc, selective”, se mai spune în raport.

Problemele interne în centrul atenției

Problemele interne ale organizației Amnesty International s-ar putea sa fie grave, însă și alte ONG-uri sunt criticate. Într-un raport independent, publicat în luna ianurie, privind activitatea organizației britanice Oxfam, era menționat un climat de lucru toxic. Între altele, angajații se plângeau de discriminare rasială, elitism, mobbing și ierarhii rigide. 

În octombrie 2018, a fost dat publicității un raport independent referitor la raporturile de muncă în sânul organizației umanitare Save The Children. 28% din angajații chestionați au declarat că, în ultimii 3 ani, au fost hărțuiți sau discriminați. „M-a șocat discrepanța între imaginea organizațiilor cu care am colaborat și atmosfera otrăvită din interiorul acestora” declara, în 2018, în paginile publicației “The Guardian”, jurnalista britanică Shaista Aziz. Experienței sale ca voluntar în cadrul multor acțiuni umanitare i s-au adăugat „unele dintre cele mai cumplite forme de rasism, sexism și hărțuire sexuală”.  

Prețul ororilor văzute

Mediul problematic tocmai în organizațiile care se ocupă de binele semenilor poate avea la bază multe motive. Cine este confruntat constant cu atrocități riscă „traume secundare“, se menționează în raportul realizat la cererea Amnesty International. “Când vezi zilnic răul pe care și-l fac oamenii unii altora, plătești un preț mare”, declară în raport unul dintre angajații chestionați. “Am început să am coșmaruri. Visez că mi-e frică, că sunt torturat sau chiar ucis”.

Proteste organizate de Amnesty International

Proteste organizate de Amnesty International

Chiar dacă această formă de stres ține de riscul meseriei practicate, angajatul confruntat cu situații greu de îndurat are nevoie de sprijin social afirmă Maggie Schauer, coordonatoarea Centrului de Psihotraumatologie de pe lângă Universitatea Konstanz. Voluntarii misiunilor umanitare nu vor să-și arate vulnerabilitatea și au încredere mai degrabă în colegii cu care lucrează în mod direct decât în șefi. De aceea experta recomandă un mediu de lucru bazat pe sprijin reciproc și o mare doză de apreciere.

„Cultul martirilor“ sau “Overcommitment”?

Stresul masiv ar putea fi și consecința idealismului care îi îndeamnă pe mulți voluntari să devină parte a misiunilor umanitare, afirmă Heine Spielmans, directoare a Asociației pentru politică de dezvoltare și ajutor umanitar (VENRO), uniune ce reprezintă interesele a aproximativ 140 de ONG-uri în Germania.

Astfel, în analiza pentru Amnesty International, un membru al echipei vorbește despre „cultul martirilor” în organizație. Or, cei care își pratică meseria cu absolută convingere, adaugă Spielmans, uneori „trebuie apărați de ei înșiși“. Iar aceasta este misiunea factorilor de conducere.

În mod similar vede situația și psihologul Vladislav Rivkin de la universitatea Aston din Birmingham. Specialistul face trimitere la fenomenul “Overcommitment” – un atașament neobișnuit față de organizație și o motivație exagerată care pot avea efecte negative asupra sănătății psihice a individului.

Mereu puterea

Termenul comun menționat în analiza raporturilor de muncă la Amnesty, Oxfam și Save The Children este „putere“. „Abuz de putere“, „raporturi de putere“, „dinamici negative ale puterii“ sunt fenomene a căror existență este cunoscută de multă vreme în Biserică, politică, economie și organizații. Faptul că, prin natura activității lor, ONG-urile trec drept instanțe morale, nu le face imune la asemenea probleme.

Oxfam este criticat

Oxfam este criticat

În context, răspunderea îi revine conducerii fiecărei organizații, subliniază șefa VENRO, Heine Spielmans: „o cultură a organizării bazată pe atenție nu se naște de la sine nici măcar în ONG-uri“. Problematic mai este și faptul că dependența de donații obligă organizațiile să țină costurile administrative la un nivel scăzut așa încât bani de investit în formarea și perfecționarea angajaților nu prea sunt.

Un pas înainte

Totuși, prin comandarea unor analize independente, ONG-urile au făcut un prim pas pentru mai multă transparență. În 2018, VENRO a elaborat pentru unul dintre membrii săi un cod de conduită. Între altele se recomandă implicarea unui expert independent căruia angajații să i se poată adresa la nevoie pentru eliminarea neîncrederii în organizație.

Și firma de consiliere la care Amnesty International a apelat pentru realizarea raportului recomandă măsuri în vederea îmbunătățirii raporturilor de muncă. „Bunăstarea echipei noastre este principala noastră prioritate și va constitui nucleul viitoarelor noastre preocupări“, anunța la începutul acestui an secretarul general al Amnesty International, Kumi Naidoo. Dacă, într-adevăr, așa vor sta lucrurile de-acum încolo, și multe companii din sectorul economic ar avea ceva de învățat de la ONG-uri.   

sursa: dw.com